E foame mare de filme horror, iar publicul american înghite cu plăcere cea mai nouă producție a regizorului James Wan (Saw, Insidious). Dintr-un buget modest, tipic unui astfel de gen cinematografic, The Conjuring a scos peste 100 de milioane de dolari, depășind astfel superblockbuster-ul Pacific Rim,
care pornise dintr-un buget de 15 ori mai mare. Bazată pe un caz real,
producția este aparent supusă unui tipar cât se poate de cunoscut: familie mare, se mută într-o casă bântuită, apoi, fiind terorizați, fac apel la niște experți (demonologi) pentru a se salva. Regizorul îmbracă pelicula într-o haină veche, dar ne face să credem că este una nouă.
Doi specialişti în paranormal, Ed (demonolog) şi Lorraine Warren (clarvăzătoare), sunt chemaţi de familia Perron, terorizată de prezenţa unor spirite întunecate la ferma lor. Constrânși să se confrunte cu o entitate demonică, cei doi au de-a face cu cel mai terifiant caz din carierele lor.
O simplă bătaie din palme poate să-ți dea fiori. Fără a infecta pelicula cu teroarea absolută din Saw, regizorul preferă să lase suspansul și frica să decurgă natural, progresiv, fără a se grăbi să ne dezvăluie entitatea supranaturală ce sălășluiește în casa familiei Perron. Scârțâitul ușilor, cadrele de efect, spartul becurilor, momentele de liniște îndoielnică, toate acestea creează o atmosferă dramatică. Cu excepția primelor momente de suspans, care sunt mai mult de tachinare, știi când urmează să-ți ții respirația și să te aștepți la ce-i mai rău. Această previzibilitate, dedusă mai mult din experiența noastră cu filme horror și clișee, este temperată de sperieturile zdravene, care se vor intensifica odată cu ritmul alert dinspre final. Am apreciat faptul că s-a pus accentul pe ambele categorii de personaje, atât pe cea terifiată de demon (familia Perren), cât și pe cea însarcinată să-i salveze (soții Warren). Tabloul horror este retușat cu nuanțe stranii și intense de soundtrack înspăimântător, pe care vi-l recomand să-l ascultați. The Conjuring este neapărat un film de văzut.
Doi specialişti în paranormal, Ed (demonolog) şi Lorraine Warren (clarvăzătoare), sunt chemaţi de familia Perron, terorizată de prezenţa unor spirite întunecate la ferma lor. Constrânși să se confrunte cu o entitate demonică, cei doi au de-a face cu cel mai terifiant caz din carierele lor.
O simplă bătaie din palme poate să-ți dea fiori. Fără a infecta pelicula cu teroarea absolută din Saw, regizorul preferă să lase suspansul și frica să decurgă natural, progresiv, fără a se grăbi să ne dezvăluie entitatea supranaturală ce sălășluiește în casa familiei Perron. Scârțâitul ușilor, cadrele de efect, spartul becurilor, momentele de liniște îndoielnică, toate acestea creează o atmosferă dramatică. Cu excepția primelor momente de suspans, care sunt mai mult de tachinare, știi când urmează să-ți ții respirația și să te aștepți la ce-i mai rău. Această previzibilitate, dedusă mai mult din experiența noastră cu filme horror și clișee, este temperată de sperieturile zdravene, care se vor intensifica odată cu ritmul alert dinspre final. Am apreciat faptul că s-a pus accentul pe ambele categorii de personaje, atât pe cea terifiată de demon (familia Perren), cât și pe cea însarcinată să-i salveze (soții Warren). Tabloul horror este retușat cu nuanțe stranii și intense de soundtrack înspăimântător, pe care vi-l recomand să-l ascultați. The Conjuring este neapărat un film de văzut.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu